De câțiva ani a apărut în spațiul public o poveste despre o presupusă concubină a lui Vlad Țepeș Drăculea, o anume Katarina, săsoaică din Brașov.

După prima lectură am semnalat faptul că plasarea acestei idile, undeva între 1462 și 1470 nu avea sens, Vlad fiind atunci  prizonier al lui Matei Corvin. Bineînțeles că regele maghiar nu ar fi permis temutului său fost aliat escapade de acest fel și mai ales, nu la Brașov, în imediata apropiere a Țării Românești. O astfel de proximitate ar fi tulburat foarte mult realitățile politico-militare din zonă.

După aceste observații, probabil sesizate și de alți cercetători, articolul a reapărut cu datele schimbate, facând cumva mai logică povestea.

Nu ne propunem să demontăm o povestire scrisă cu talent și probabil folositoare celor din zonă.

Dar foarte mulți cititori m-au întrebat cât este adevăr și cât este ficțiune în această poveste.

Numele  frumoasei Katarina nu apare în niciun document istoric privitor la viața lui Vlad, iar despre soțiile lui Drăculea se știe foarte puțin.

Cu o româncă al cărei nume nu s-a păstrat, Vlad Vodă l-a avut pe Mihnea, viitorul voievod al Țării Românești. Mama lui Mihnea cel  Rău nu a fost soție legitimă a lui Vlad Vodă, ci o ”țiitoare”.

Prima soție a lui Vlad Drăculea a fost o rudă a lui Matei Corvin, posibil din familia Szilagyi, familia  mamei regelui maghiar. Cu ea, voievodul s-a căsătorit în jurul anului 1462. Acest fapt este foarte plauzibil datorită relației strânse pe care voievodul muntean a avut-o cu Mihail  Szilagyi, cei doi luptând împreună în Transilvania pentru urcarea pe tron a lui Matei Corvin. În armistițiul din 1457-1458 semnat între cele două tabere ce se luptau în Transilvania este inclus și Vlad. Relația cu familia Szilagyi a fost deci strânsă și recunoscută.

Din această căsătorie, Vlad a avut doi  fii. Primul născut, numit tot Vlad, va fi pretendent la tronul Țării Românești în 1495, iar cel mai mic, se pare că a devenit preot.

Această soție a lui Vlad Drăculea a murit în jurul anului 1470.

A doua soție a lui Vlad Țepeș Drăculea a fost Justina Szilágyi.   Cei doi s-au căsătorit în jurul anului 1474. Ea apare în documente ca vaduvă a lui Vlad Drăculea și propietară a Casei Dracula, din Pecs.

Cu aceasta din urmă soție, Vlad nu a avut copii.

O alta femeie deosebit de importantă pentru imaginea voievodului muntean este contesa maghiară Erzsébet Báthory.

Deși cei doi nu au fost contemporani, Erzsébet fiind născută în anul 1560, influența ei se face simțită până în zilele noastre.

Cunoscută ca cea mai ”prolifică” criminală în serie din istorie, fapt atestat și de The Guinness Book of Records, contesa a ucis, conform unui martor la procesul său,  nu mai puțin de 650 de fete și femei.

Aceste atrocități au fost comise pentru ca Erzsébet Báthory să se poată scălda în sângele victimelor. Contesa credea că astfel își poate păstra tinerețea și frumusețea. Și da, acesta este un fapt istoric bine documentat, nu un fragment al unui roman de groază.

Dar se pare că ecourile acestei frenezii ucigașe a contesei maghiare au contribuit esențial la nașterea personajului literar ce poartă numele voievodului muntean.

Bram Stocker scrie  in 1897 romanul Dracula. Deși nu a călătorit niciodată în Estul Europei, Stocker a studiat temeinic  folclorul acestei zone, iar unul dintre consultanții săi a fost Arminius  Vambery, un turcolog și călător maghiar. Se pare că acesta din urmă nu i-a sugerat lui Stocker doar numele personajului central, dar i-a povestit și despre atrocitățile contesei maghiare. Astfel, din cruzimea dementă a lui Erzsébet Báthory și faima războinicului Vlad s-a născut celebrul vampir Dracula. Încurcate sunt căile literaturii!

 

Încă din timpul vieții sale, despre acest extraordinar personaj istoric, Vlad Vodă, s-au scris multe neadevăruri, fantezii ce de multe ori nu aveau nicio legatură cu realitatea. După mai bine de 500 de ani nu par să se fi schimbat prea multe și voievodului de la Târgoviște încă i se atribuie crime, cruzimi și mai nou, aventuri amoroase care nu se regăsesc în niciun document demn de luat în seamă.

 

Articol de Vasile Lupașc Sfinteș

Multumiri speciale domnului Albert Webber

(Universitatea din Giessen/Germania)

 

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *